Enurezisul nocturn

Enurezisul nocturn (pierderea involuntara de urina in timpul noptii)

Enurezisul nocturn reprezinta emisia involuntara de urina, in timpul somnului (in special cel de noapte) la copilul in varsta de peste 6 ani, fara o cauza morfofunctionala aparenta.

Aceasta afectiune se intalneste cu o frecventa intre 5% si 15% din populatia infantila, functie de varsta la care ne referim si tinde sa aiba agregare familiala (sansele de aparitie sunt mai mari la copiii la care unul dintre parinti a avut enurezis in copilarie).

Desi in multe dintre cazuri, majoritatea copiilor depasesc de la sine problema, uneori se poate datora unei infectii a vezicii sau rinichiului, unui diabet incipient sau unor malformatii congenitale ale aparatului urinar, ceea ce face obligatorie evaluarea enurezisului de catre un specialist in nefrologie pediatrica.

Organismul copilului se dezvolta printr-o continua echilibrare cu mediul fizic si social. O serie de deprinderi cum ar fi mersul sau controlul pudic al sfincterelor excretorii sunt rodul unui proces migalos si dificil de invatare. In acest context particular, capacitatea de dobandire a reflexelor conditionate este determinata de factorul educativ, avand totodata un profund caracter individual, fiind dependenta de crestere si dezvoltare, dar si de maturizarea neuroendocrina.

Formarea obisnuintelor comportamentale constituie un si un proces de formare si dezvoltare a trasaturilor de caracter, nefiind doar o exersare mecanica.

Specialistii enumera printre cauzele de aparitie a enurezisului faptul ca vezica urinara a copilului nu este deplin dezvoltata si nu poate retine urina toata noaptea. Mai este posibil ca acesta sa nu realizeze cand vezica este plina.

Care sunt metodele cele mai potrivite de abordare a copilului cu enurezis nocturn?

1. Terapia comportamentala

  • copilul trebuie ajutat sa inteleaga ca nu este vina lui daca uda
  • patul (se poate spera la o participare directa si concreta numai din partea copilului de peste 8 ani)
  • modul de abordare trebuie sa fie specific fiecarui copil, orice
  • discutie asupra “problemei” se va face cu maximum de atentie si cu delicatete, pentru a atenua eventuala anxietate a copilului legata de aceasta problema
  • copilului  i se va explica, punct cu punct, planul terapeutic,
  • asigurandu-ne asupra intelegerii si acceptarii recomandarilor
  • fratii sau surorile nu trebuie lasati sa-l necajeasca
  • desi metoda calendarului (cu bonusuri si penalizari) este unanim
  • recomandata, aceasta va fi aplicata ca un concurs si nu ca o sanctiune
  • copilului i se va explica si va fi determinat ca dupa cina (ora
  • 18,00) sa reduca consumul de lichide la minimum
  • copilul va fi indemnat ca “la culcare” sa-si goleasca complet
  • vezica urinara
  • noaptea, copilul va fi trezit, cu ceas desteptator, si dus/trimis sa urineze in stare “pe deplin treaz” la W.C (in cazul in care urinarea in pat deja s-a produs, copilul va fi incurajat sa se schimbe singur, pentru a constientiza mai bine momentul)
  • alarma nocturna prezinta un senzor care declanseaza o alarma
  • atunci cand copilul incepe sa ude patul. Alarma trezeste copilul. El ar trebui sa se trezeasca si sa se spele. Cu trecerea timpului, ar trebui sa se trezeasca destul de repede pentru a termina de urinat la baie.
  • in cursul zilei copilul va fi educat/reeducat pentru o ‘mictiune
  • controlata” (la interval regulat si cu alternanta stop-mictiune-stop-mictiune) in doi timpi

Este important de retinut ca progresul poate fi incet. Pot trece luni pana cand copilul ramane uscat o noapte intreaga. In cazul in care masurile mai sus amintite nu aduc rezultat, medicul nefrolog pediatru poate opta pentru tratament medicamentos, in functie de tipul, cauza problemei, cat si de varsta si capacitatea de cooperare a copilului.

2. Terapia medicamentoasa intra in discutie dupa varsta de 7 ani sau mai mult, daca terapia comportamentala nu functioneaza, dar medicamentele nu reprezinta o solutie de preferat pentru enurezis. Unele medicamente ajuta vezica sa mentina o cantitate mai mare de urina iar altele ajuta rinichii sa produca mai putina urina. Ca orice alte medicamente, ele pot avea reactii adverse.

Pentru copiii cu o capacitate mica a vezicii urinare, o medicatie anticolinergica ar putea creste capacitatea vezicii si sa scada contractiile vezicii la copiii la care vezica se contracta prea des. Este important ca acesti copii sa mearga frecvent la baie. Incercarea de “a tine” poate afecta vezica urinara si rinichii si invata copilul sa evacueze incomplet.

In cazul copiilor cu o vezica mare (copii care nu evacueaza des), tratamentul cel mai bun consta in vizite cat mai dese la toaleta (cam la fiecare doua ore). Deoarece vezicile mai mari pot fi intinse si nu se golesc bine, este important ca multi dintre acesti copii sa petreaca cateva minute incercand sa se asigure ca vezica este complet golita. Golind frecvent si complet vezica, copilul reduce posibilitatea udarii sau a infectiilor si incepe sa recunoasca semnalele timpurii de la vezica care spun creierului ca e timpul sa urineze.

La FamilyClinic, va puteti adresa pentru o evaluare de specialitate completa pentru enurezis d-lui dr Ovidiu Limoncu, medic primar pediatru, specialist in ecografie reno-urinara, dializa si nefrologie pediatrica, cu o vasta experienta in aceasta specialitate. In functie de bilantul obtinut in urma consultatiei, medicul va indica forma optima de treatment si va va informa despre programul de monitorizare a evolutiei.

Va asteptam!

Date de contact

Strada Erou Iancu Nicolae 124, Pipera/Voluntari 077190

+40 741 [CLINIC] 254 642 / +40 374 200 300

reception@familyclinic.ro

Doresc o programare

PO HeadQuarters