Anexietatea

Anxietatea este o tulburare care apare ca rezultat al interactiunii dintre vulnerabilitatea biologicã a copilului si vulnerabilitatea psihologicã, învãtatã din familie, din contextul de viatã al copilului (scoalã, comunitate) ori din evenimentele stresante de viatã.

Cum îsi dezvoltã copiii abilitãtile de reglare emotionalã?

Pãrintii sprijinã dezvoltarea abilitãtilor emotionale ale copiilor prin trei modalitãti:

  • Reactiile pe care le au la emotiile exprimate de copii (prin care determinã încurajarea sau inhibarea exprimãrii emotiilor viitoare ale acestora)
  • Modul în care îsi exprimã propriile emotii(ei fiind un model pentru copii)
  • Discutiile despre emotii (ajutã copiii în întelegerea situatiilor emotionale si în constientizarea de cãtre copil a diferitelor stãri emotionale pe care le experimenteazã)

Care sunt principalele tipuri de anxietate intalnite la copil si adolescent?

  • anxietatea de separare

Reprezinta frica excesivã si nerealistã de separare, simultan cu anticiparea unor consecinte negative ale separãrii de figura principalã de atasament a copilului.

Simptomele principale constau în:

  • îngrijorãri excesive privind potentiale vãtãmãri ale propriei persoane (teama de a fi rãpit) sau ale persoanei iubite (accident de masinã, boalã)
  • cosmaruri cu tematica separãrii
  • simptome organice (dureri de cap, vãrsãturi, dureri abdominale)
  • comportamente de evitare a despartirii de persoana care ii confera siguranta cum ar fi:
  • refuzul de a merge la grãdinitã/ scoalã
  • refuzul de a sta, dormi sau de a se juca singur
  • reactiile foarte intense la separare (crize de plâns excesiv, rugãminti, tipãt, reactii de furie intense)
  • anxietatea generalizata

Acesti copii par “mici adulti”, deoarece petrec ore îngrijorându-se în legãturã cu problemele adultilor (de exemplu, bugetul familiei sau medicatia bunicii).

Sunt “perfectionisti” si în acelasi timp nu foarte siguri de ei însisi. Verificã excesiv o activitate pentru a fi siguri cã este fãcutã perfect. De exemplu, scriu din nou tema, dacã a apãrut o eroare micã sau dacã au tãiat ceva pe paginã.

Acecti copii incearcã sã reducã îngrijorãrile prin diferite comportamente:

  • cautã asigurãri (roagã pãrintele sã îi revadã tema sau sã îl asculte de mai 
multe ori pentru a se convinge cã totul este perfect)
  • verificã excesiv(sunã pãrintii de mai multe ori pentru a se asigura cã sunt ok)
  • cautã informatii sau fac liste (citesc fiecare carte pe o temã înainte de a face sarcina scolarã sau înainte de a lua o decizie)
  • se retrag din grupuri (o modalitate de a evita îngrijorãrile legate de 
relatiile sociale este de a evita sã aibã prieteni apropiati: “Dacã prietenul 
meu se supãrã pe mine eu ce fac?”);
  • evitã sau amânã (evitã sã meargã la scoalã pentru cã se îngrijoreazã cã 
pãrintii vor pãti ceva rãu cât sunt ei plecati, amânã sã facã temele astfel încât sã reducã timpul de îngrijorare dacã temele sunt bine fãcute).

Simptomele fizice ale copiilor si adolescentilor cu anxietate generalizatã:

Ca urmare a îngrijorãrilor si a stãrii de anxietate, copiii trãiesc multe simptome fizice asociate:

  • neastâmpãr, agitatie, incapacitatea de a sta într-un loc
  • iritabilitate, se supãrã usor, lovesc alti copii, au episoade frecvente de 
tantrum (furie)
  • probleme de somn: dificultatea de a adormi sau de a rãmâne adormiti 
(se trezesc de câteva ori pe noapte)
  • dificultatea de a fi atent sau de a se concentra
  • dureri musculare (în special gât si umeri)
  • dureri de stomac, de cap

Anumite comportamente ale pãrintilor reprezintã factori de risc pentru dezvoltarea anxietãtii la copii, deoarece atitudinea pãrintilor reprezintã un context de învatare pentru copil si în acelasi timp un factor de vulnerabilitate pentru anxietate. Astfel de comportamente pot fi:

  • Hiperprotectia (control excesiv din partea pãrintilor asupra copilului si implicarea exageratã în viata acestuia)
  • Evitarea confruntarii cu problemele ca metodã de „rezolvare” a dificultãtilor
  • Critica/respingerea copilului
  • Aatacul de panica

Copiii si adolescentii care au un atac de panicã, devin brusc speriati sau înspãimântati fãrã un motiv evident. Ei au sentimentul cã ceva nu este în regulã sau cã ceva rãu se va întâmpla, dar nu au abilitatea de a identifica exact ce se va întâmpla.

Recunoasterea atacului de panicã la copii este uneori dificila deoarece copiii, în special dacã sunt foarte mici, au dificultãti în a descrie simptomele. Ei descriu în special simptomele fizice ale atacului de panicã:

  • “inima bate repede”
  • dureri de stomac
  • stare de greaþã
  • dureri de piept

Adolescentii sunt mult mai abili în a descrie ce simt în timpul unui atac de panicã, dar frecvent, copiii si adolescentii se rusineazã de simptomele lor si nu doresc sã discute deschis despre ce se întâmplã.

In timp, ei încep sã evite participarea în activitãti care cred cã declanseazã atacurile de panicã, precum:

  • sã meargã prin tunel
  • sã fie în locuri aglomerate
  • sã participe la activitãti fizice (alergat)

Adoptand diverse comportamente pentru a se simti în sigurantã, precum:

  • merg sau cãlãtoresc împreunã cu cineva în care au încredere
  • stau în locuri în care pot fi vãzuti sau pot pãstra contactul vizual cu persoana de încredere.

Copiii si adolescentii pot trãi mai multe atacuri de panicã acasã decât la scoalã, deoarece simt o mai micã presiune de a-si ascunde simptomele acasã decât la scoalã.

Care este interventia cea mai eficientã în abordarea copiilor cu tulburãri de anxietate?

De cele mai multe ori, anxietatea fiind rezultatul interactiunii dintre comportamentul sau reactiile pãrintilor, mesajele pe care acestia le transmit copilului si mediul educational în care copilul învatã, abordarea terapeutica implica:

  • interventia asupra pãrintilor, prin reducerea anxietãtilor acestora
  • interventia în mediul educational (clasa)
  • interventia adresatã direct copilului

Caracteristicile normale ale fricii si anxietãtii la copii si adolescenti:

  • 0-6 luni Frica de zgomote puternice / Frica de pierdere a suportului
  • 6-18 luni Frica de strãini / Anxietatea de separare
  • 2-3 ani Frica de animale / Frica de creaturi imaginare
  • 3-6 ani Frica de întuneric / Frica de furtuni / Frica de pierdere a persoanei de îngrijire
  • 6-10 ani Frica de scoalã / Preocupãri legate de rãnirea corpului si pericolul fizic
  • 10-12 ani Preocupãri si frãmântãri sociale
  • 13-18 ani Anxietatea socialã / Panica

Date de contact

Strada Erou Iancu Nicolae 124, Pipera/Voluntari 077190

+40 741 [CLINIC] 254 642 / +40 374 200 300

reception@familyclinic.ro

Doresc o programare

PO HeadQuarters